De Elena Radu, avocat
Cine a pus umarul la ingroparea societatilor romanesti?
Unii procurori la cot cu judecatorii si cu ai lu’ fiscu’.
Cum?
Simplu: folosind celebra infractiune de evaziune fiscala si instituind sechestrul penal pe conturile bancare si bunurile societatilor romane.
De cate societati cu capital strain ati auzit sa fie „sechestrate”? Ah, aia nu fac evaziune fiscala, aia optimizeaza fiscal.
Ce e aia evaziune fiscala? Orice, in imaginatia unora. Relatiile comerciale, tipurile de contracte (daca e de intermediere, aoleu), legislatia civila si fiscala si mecanismele ei nu exista pentru unii procurori. Orice relatie comerciala a fost act material sa savarsesti infractiunea. Judecatorii iau de buna povestea, ignora orice norma si mecanism prevazut de legislatia speciala, aia fiscala (ca e infractiune la legislatia fiscala) si „la puscarie!”
Cum s-a practicat si se practica?
Esti procuror? Te sesizezi, din oficiu, pentru infractiunea de evaziune fiscala si eventual grup infractional organizat.
Din oficiu? Pai de unde stii? Ai visat tu azi noapte?
Ah, pardon, nu?
N-am lucrat eu prin penal, dar va povestesc ce mi-a zis un procuror acum cativa ani (intr-un dosar in care am intrat ca a insistat clientul), avea treaba si cu vama: imi povestea el mecanismul evazionist, ca sa nu ma mai obosesc eu sa citesc dosarul ca o faceam de vreo 2 saptamani (vreo 1000 de volume) si imi spunea niste aberatii. I-am zis ca are o problema cu logica si m-am apucat sa ii „desenez” formulele contabile si cum se intregistreaza TVA -ul (si ala colectat si ala deductibil).
Imi zice la un moment dat ca in vama e o mafie, de la primul angajat pana la ministru ar trebui luati, ca importa numai cine are voie.
Pai, domn procuror, ia lasa dta de dosarul asta. Bah, eu sunt cetateanul in fata dumitale organ de cercetare care asta ti-e treaba si te aud cum imi spui ca stii ca e o mare mafie acolo si nu faci nimic.
Dar ce credeti doamna av, credeti ca visez eu grupuri infractionale noaptea? Nu, doamna. Cand mai vor astia sa scoata cate unul din schema, vin si fac denunturi si asa fac si eu dosarele penale. (Dar, in dosarul ala se sesizase el, din oficiu, nu era niciun denunt).
Ca daca face denunt clientul, bla bla, asa poate sa faca si el ceva.
Eh, in dosarul ala, dupa ceva timp de la începerea lui, „infractorul sef” facuse denunt. Ii denuntase pe aia din vama. Dar, ce sa vezi? Cercetase un alt parchet, le dadusera clasare alora din vama, incepusera urmarirea penala impotriva denuntatorului pentru evaziune fiscala si se conexase dosarul la ala in care facuse denuntul.
Am ras de m-am prapadit cand am gasit ordonantele. Bun asa. Sa tot faci denunturi sa „ii ajuti”, „sa scape tara de infractori”, ca tot tu te trezesti singurul acuzat.
Revenind. Intai se duce garda, aia financiara, face ea control pe la niste societati care aveau relatii intre ele si face niste procese -verbale in care scrie verzi si uscate. Nu le poti ataca, ca sunt de constare, nu stabilesc obligatii de plata in sarcina ta.
Se inregistreaza dosarul penal, nu la sesizarea garzii, asa … din oficiu. Cum si de ce nici nu mai conteaza.
Se fac perchezitii. Se duc la niste n societati si le ridica toate actele. Niste camioane de hartii si ridica si niste x persoane ca sa le audieze. Pe unii ii si acuza, pe altii ii lasa martori ca sa declare ce trebuie sau raman suspecti (prin dosare disjunse) ca sa declare tot ce trebuie.
Tot din experienta, va spun cum a decurs o audiere a „infractorului sef” X (inregistrata video, nu am fost prezenta), care de obicei au loc noaptea:
- stiti de ce sunteti acuzat?
- da.. (cu voce scazuta).
Si incepe procurorul sa dicteze declaratia: am facut si am dres …. Il intreaba pe respectivul: asa e, nu?
Pai sa vedeti…
Incepe procurorul sa vorbeasca cu altcineva din birou: „este gata ordonanta de retinere a lui Y?”
Tace suspectul.
Continua procurorul sa dicteze declaratia: si aia … si alalta si ala …
Asa a fost, nu?
Pai, n…
„Ordonanta de retinere, este gata ordonanta de retinere a lui Y?”
Tace suspectul audiat.
Si uite asa dicteaza procurorul singur declaratia, iar suspectul tace, tace ca i se tot aduce aminte de retinere (adica e retinut si i se face propunere de arest preventiv) si semneaza la final declaratia.
Va mai povestesc si de reaudierea unui martor, neinregistrata audio-video declaratia. In declaratia scrisa povestea martorul multe despre o societate.
La reaudiere, i se cere sa spuna ce stie el despre societatea respectiva. Nimic, ca nu isi aduce aminte de societatea aia.
Si sare procurorul in sus ca ars: Cum nu va aduceti doamna aminte, ca ati declarat 2 pagini despre ea. Nu imi aduc aminte dle procuror.
O tot piseaza procurorul cu marturia mincinoasa si ii sare tandara martorei: hai dle procuror, ca stiti ca dvs atunci ati scris un roman si eu l-am semnat. Bingo!
Si o ia cu marturia mincinoasa: cand a facut marturie mincinoasa? Atunci sau acum. Cand a mintit? Ca ea nu isi mai aduce aminte ce a facut ieri.
Si dupa ce i-a tot sugerat ca daca nu zice la fel o cam acuza de marturie mincinoasa, el ii citea „romanul” si ea zicea da si gata proba, dupa „roman”.
In camera preliminara cica sunt perfect legal obtinute declaratiile alea – probe in dosarul penal. Traiasca justitia!
Deci, acuza persoanele fizice de evaziune fiscala, poate si societatea sau o face parte responsabila civilmente.
Dupa care se dispune sechestrul penal asigurator pe toate bunurile si toate conturile bancare ale societatii.
Ca cica sa nu dispara pana se solutioneaza definitiv dosarul: 5 ani, 10 ani, 15 ani, niciodata (ca moare prin sertare dupa ce se instituie sechestrele, iar dupa aia urla procurorii ca prescriptia nu trebuie sa existe, ca oricine poate fi acuzat si sa ii fie sechestrate bunurile pe viata, ca asa vrea un procuror).
Pai, ia sa ne gandim.
Ce inseamna blocatul conturilor bancare ale unei societati?
Ca nu mai poate sa faca plati nimanui. Nu mai poate sa plateasca nici furnizorii, nici utilitatile, nici pe nimeni. Ce inseamna asta? Faliment!
Ca are 5, 10, 100, 1000 sau 10.000 de salariati putin le pasa.
Ca are o mare cifra de afaceri, putin le pasa.
Ca se duce dracu un producator romanesc, putin le pasa.
Si sa ne mai gandim: sechestru asigurator, adica sa nu zboare puiul cu ata pana se solutioneaza dosarul penal 5 ani, 10 ani, 15 ani sau niciodata.
Pe toate bunurile si toate conturile!
Baa, pai daca sechestrasi tot, omorasi tot.
In 5 ani, 10 ani, 15 ani se duc dracu si bunurile (se uzeaza fizic si moral), se duce dracu si puterea de cumparare a banilor din cont.
Cum naiba este atins asa scopul sechestrului penal prevazut de lege?
Pai nu era mai bine sa sechestrezi tu numai bunurile care nu sunt aferente activitatii de productie si lasai societatea aia sa functioneze?
Asa aveai producator national in continuare. Aveai niste nspe locuri de munca, nu ajungeau oamenii pe drumuri si nici statul sa suporte cheltuiala cu somajul.
Daca facea profit si ii crestea valoarea, si mai bine, ca la finalul procesului penal, daca era condamnata, avea de unde sa plateasca prejudiciul.
Pe cine ai ajutat tu procuror ca ai instituit sechestul pe tot si ai omorat societatea?
Cum ai „ajutat” ma tu statul care te plateste, daca ai facut in asa fel sa ii generezi niste cheltuieli?
Gandesti sau esti de rea-credinta?
Ca daca nu gandesti si nu te gandesti la efectele masurilor pe care tu le dispui si daca ele isi ating scopul prevazut de lege, nu ai ce sa cauti prin functia aia, ca mai mult nenorocesti.
Iar daca stii, inseamna ca esti de rea -credinta si esti mai infractor decat aia pe care ii cercetezi (sau poate aia nici nu sunt).
Despre unii judecatori, sa te fereasca sfantul. Daca citesti hotararea si nu ai habar de dosar, ti se pare motivata. Insa, daca stii actele dosarului si vezi cum a pus-o judecatorul, aplicand retroactiv niste norme, ca sa isi atinga scopul: condamnarea, iti dai seama ca judecatorul ala are o rezolutie infractionala mai mare decat a inculpatului din dosar.
Pai cu ce esti ma tu, judecator, diferit de inculpatul pe care il cercetezi?
Zici ca ala a „eludat” legislaslatia fiscala ca sa isi atinga scopul, sa nu mai trebuiasca sa plateasca niste sume la stat, cu ce esti tu diferit de el, daca eludezi legea, ignori norme ca iti atingi scopul, condamnarea lui?
Si-acu’ ai lu’ fiscu’.
Fac aia niste procese-verbale de constatare si scriu ce vor in ele, ca tu nu poti sa le ataci.
Procurorul vine si da copy/paste in ordonanta, pe tine nu te lasa sa faci aparari si nu iti incuviinteaza obiective de expertiza, ca a stabilit el „ab initio” ca esti vinovat. Ba ii mai si spune el expertului cum sa faca expertiza, ii „traseaza” cum sa calculeze prejudiciul (A – B) si atat, expertul trebuind sa faca un simplu calcul matematic, niste adunari si scaderi si atat (si cica aia este expertiza de specialitate).
Cere sa faca raport de constatare tehnico-stiintifica tot ai lu’ garda care sunt detasati la ei. Si aia dau copy/paste din procesele – verbale facute de colegii lor de la garda si ii pun titlul raport de constatare tehnico-stiintifica.
Si gata, esti facut pachet si trimis in judecata si zice ca sunt probe toate si procesele- verbale si raportul de constatare tehnico-stiintifica si raportul de expertiza.
Si-ajungi in camera preliminara unde trebuie sa se verifice judecatorul legalitatea a tot si a probelor si a actelor procurorului.
Si te duci ca o floricica in camera preliminara si incepi plin de elan: e nelegala si aia si aia si aia, s-a incalcat principiul legalitatii si dreptul la aparare si norma aia si aia si aia. Si scrii de nu mai termini, de nu mai ramane mai nimic din dosarul ala care sa se fi facut potrivit legii.
Si arati si ca procesele – verbale ale garzii nu pot fi probe in procesul penal, ca a zic CCR ca sunt numai acte de sesizare a organelor penale.
Si vine solutia: e totul perfect, beton si oricum nu esti vatamat ca poti sa ii mai audiezi pe aia cand incepe judecata, ca poti sa ceri atunci expertiza (daca ti se admite), ca bla bla.
Serios?
Pai si de ce mai e camera preliminara?
Ce legalitate mai verifici tu judecator?
Ce drac de drept de acces la instanta mai am ca sa atac actele procurorului, cand in faza de urmarire penala nu pot, in aia de judecata nu pot, singura faza in care pot e aia de camera preliminara.
Ah, pai de fapt tu imi interzisasi atacarea actelor procurorului.
Chiar daca in faza de judecata dovedesc eu ca ala a batut campii, ca a incalcat orice norma si orice drept si sunt achitata, actele lui raman bine mersi valabile, nimeni nu i le anuleaza. Adica, el a facut bine ca a incalcat legea si a abuzat de functie.
Va mirati de ce nu raspund procurorii care incalca legea si fac abuzuri si vedeti oameni achitati definitiv dupa ce sunt supusi ani buni unei presiuni psihice imense, unor cheltuieli de judecata degeaba, „rusinii” ca sunt acuzati si revoltei din cauza nedreptatii?
De aia! Ca judecatorii de camera preliminara ii acopera si le mentin valabile actele abuzive facute cu incalcarea legii.
Prejudicii prin unele dosare? Imense, calculate din pix, de ajung unii sa nu fi avut o operatiune reala, de zici ca societatea aia nu exista pe cand ea era mare producator, de ex.
Au aparut bunurile alea de le fabrica si le vindea, de le vedeai pe piata, din neant, s-au fabricat cu aer, nu cu materii prime si materiale achizitionate.
Dar, ce sa mai vezi?
Prin unele dosare a avut treaba si SRI ul, ca mai scapa cate un act. Insa, nimeni nu vrea sa cerceteze nimic, ca se jura procurorul ca a scos el toate actele din dosar cu care a avut treaba SRI -ul si il crede judecatorul pe cuvant.
Nu depune procurorul nicio dovada. Nici ce i-a cerut SRI -ului, nici ce i-a dat SRI -ul, nici ce acte „a lucrat” SRI-ul, dar zice judecatorul ca asa e, ca asa a zis procurorul.
Justitia lui peste prajit!
Ah, dar nu cumva sa zicem ceva public, ca scade increderea cetatenilor in sistemul de justitie.
Care sistem de justitie?
Ala care e praf? Ala care e putred?
Hai sictir cu mizeriile voastre!
Stiti cine a dat cea mai mare teapa la bugetul de stat?
Ai lu’ fiscu’ si va spun cum:
- declara contribuabilul pe 25 ce avea de plata,
- platea contribuabilul pe 25
- pe 26 primea somatia ca nu a platit
- se ducea contribuabilul plin de spume cu OP-urile sa intrebe de ce primeste somatie, ca el a platit. I se spunea ca domne birocratia, ca bla bla, ca dureaza, 2-3 saptamani, dar se rezolva.
Ce se intampla? Tineau banii in trezorerie, nu ii descarcau pe fisa contribuabilului, deschideau dosarul de executare silita, ii trimiteau somatia si l, dupa 2-3 saptamani, descarcau in fisa contribuabilului banii platiti de el din 25 si care se aflau de atunci in trezorerie si inchideau dosarul de executare silita.
Si gata, cica „recuperau” creanta si incasau stimulente 15%, ca au recuperat-o ei prin executare silita. Pai creanta aia nu exista si nu recuperasera nimic. Inventasera executarea silita.
Va inchipuiti ce inseamna 15%?
Pai daca numai la 20% din ce se platea faceau asta, insemna 3% din cat incasa fiscul, atat „furau” ca „stimulente”. Voi va inchipuiti despre ce sume este vorba?
3 luni consecutiv i s-a intamplat unei societati asta. Se duceau oamenii nervosi, li se spunea ca se va rezolva, dar dureaza 2-3 saptamani.
Pana nu le-a zis ca le face plangere penala, daca se mai intampla, nu s-au oprit.
In perioada aia am intrebat un director de la fisc, din alt judet daca asa e. Mi-a zis ca da si ca aia de la ghiseu mai sunt si nesimtiti cu contribuabilul. Le-a zis sa bage naiba capul in pamant si sa taca.
Asa ca era generalizat la nivel national furtul asta.
Ati auzit vreodata de vreun dosar penal care sa cerceteze asta? Niciodata! Ca se impartrau de jos pana sus banii furati de la bugetul de stat.
(Nu stiu cum se mai practica si ce norme mai sunt acum prin lege, daca mai au stimulente).
SRI -ul marele aparator al securitatii nationale pe dracu’ .
Tot acum niste multi ani, dupa ce aflasem de situatie, se gasisera sa incerce sa ma racoleze pe post de informator. Vrajeala din aia ieftina ca daca le mai spune unu’, altu’ ceva, fac ei rahatul praf.
Se intalnise hotul cu prostul.
Pai nu va spun eu? Pai ia fii atent aici: cea mai mare teapa la bugetul de stat o dau angajatii fiscului. Iete asa si asa.
Dusi au fost. N-aveau nevoie sa stie din astea.
Ceea tot scriu este din ceea ce am constatat eu direct.
Am avut o viata „bogata”, daca am fost proasta sa stau sa muncesc, sa citesc si sa analizez.
De ce scriu? Ca m-am saturat de toate mizeriile de peste tot si de toti mizerabilii.
S-a dus tara asta de rapa. E o morcila peste tot si ies unii cu zambetul pe buze, ne spun gogosi ca e bine, superb, minunat, extraordinar peste tot si ei sunt salvatorii, fara ei nu am fi putut trai, cand ei au pus umarul la distrugerea a tot.
