Maria Corina Dimitriu, este o tânără de 19 ani care a participat la concursul organizat la Putna, Maria fiind una dintre câștigătoare.
Într-un interviu acordat pentru r3media, Maria absolventă a colegiului național „Costache Negruzzi” și, de la anul, studentă la Litere, în Iași, crede cu tărie că noi, romanii, ar trebuii să fim mult mai uniți susțînând totodată că ar mai trebui să conștientizăm că alții s-au jertfit cu sânge pentru libertatea pe care o avem noi astăzi.
” Cred că este important să ne unim.. Să facem noi posibile visurile noastre. Ar mai trebui să conștientizăm că alții s-au jertfit cu sânge pentru libertatea pe care o avem noi astăzi. Nouă nu ni se cere asta, ci ni se cer pur și simplu niște eforturi„.
” Dumnezeu ne dă fiecăruia timpul potrivit mântuirii noastre și cred că trăim aceste vremuri în care noi ne putem afirma vocațiile, în modul cel mai frumos posibil . În același timp, simplul fapt că ne aflăm astăzi la un eveniment cum este serbarea de la Putna demonstrează că există în noi acest simț al continuității, că încă mai avem idealuri”.
„Trebuie să găsim în interiorul nostru forța și pasiunea pentru ce ne place să facem. Dacă această pasiune e suficient de puternică, ea mistuie, asemeni unei flăcări, toate descurajările. Și aș mai zice că nu este neapărat necesar să ne gândim la plecarea din țară. Putem face performanță și aici. Și m-aș referi la toate domeniile care ar putea interesa un absolvent de liceu teoretic, de școală profesională, sau de școală vocațională. Important este să păstrăm o relație sinceră cu noi înșine, să știm ce vrem de la noi, să știm cât efort suntem dispuși să punem pentru idealurile noastre”.
R3media: Ce anume face ca, în perioada adolescenței, în loc să deschizi internetul și să te lași acolo uitat cu orele, să deschizi o carte sau să faci ceva formativ și decisiv pentru tine?
Maria-Corina Dimitriu: Cred că aici este foarte important mediul de acasă. Eu în casă i-am văzut și pe mama și pe tata citind, adeseori. Încă de când eram mică, stăteam cu mama și cu sora mea în pat și seara, înainte de culcare, măcar o jumătate de oră citeam fiecare dintr-o carte. Asta a avut un rol semnificativ în formarea noastră, pentru că acum și eu și sora mea citim. De asemenea, pe tata l-am văzut adesea cu cartea în mână. Fiind profesor de fizică, l-am văzut citind și ficțiune, și eseistică sau lucrări din alte domenii. Dincolo de asta, cred că ar trebui să încercăm să rezistăm, pentru că într-adevăr tehnologia este foarte la îndemână și, odată ce suntem absorbiți, nu mai vrem să vedem în jur, nu mai vrem să acceptăm că există și altceva. Ar fi vorba, așadar, mai întâi de o conștientizare, apoi de o deschidere voluntară: să vedem, să încercăm și altceva, să ieșim din cerculețul sau bula formată de tehnologie.
