Mesajul Chinei dupa discutia de vineri dintre Biden si Xi, transmis prin vocea viceministrului de Externe, Le Yucheng, acuza NATO (în fapt, SUA) in 3 puncte atinse, iar in al patrulea ataca sanctiunile impuse Rusiei de SUA/UE, notează ZiuaNews.
Discursul, tinut la a patra editie a Forumului pentru Securitate si Strategie, a fost postat pe siteul ministerului de Externe chinez. Practic China preia retorica Rusiei, asta daca mai avea cineva vreo indoiala, si face o aluzie la consecintele „flexarii muschilor” NATO in Asia de Sud-Est”. Oficialul chinez continua pozitia statului chinez de a nu condamna Rusia pentru invazia Ucrainei. China si Rusia stau „spate in spate” pe invazia Ucrainei si ar fi naiv sa credem ca vom vedea o schimbare de atitudine. Cu acest mesaj – transmis simbolic dupa ce presedintele Biden i-a cerut presedintelui chinez sa stea deoparte, sa nu ajute Rusia si sa condamne invazia – China se pozitioneaza drept o sustinatoare a lui Putin si a actiunilor sale.
Mai jos cele patru puncte:
Europa este o regiune cheie pentru pacea mondială. A fost afectată de două războaie mondiale și nu a fost liniștita după Războiul Rece. Acum flăcările războiului sunt reaprinse. Acest lucru este într-adevăr profund tulburător și, mai important, ar trebui să ne determine să reflectăm profund. Îmi amintesc clar că mai mulți strategi occidentali, inclusiv George Kennan, Henry Kissinger și John Mearsheimer, au tras un semnal de alarmă cu ani în urmă, dar situația este ceea ce pe care o vedem astăzi. Lecția este grea și dureroasă. Iar cauza principală se află în mentalitatea Războiului Rece și în politica puterii.
1. În primul rând, (Ucraina) nu ar trebui să-și caute propria securitate absolută. Deoarece NATO a promis că nu se va deplasa „nici cu un centimetru spre est”, nu ar trebui să-și încalce cuvântul și să continue să împingă granița spre est cu până la o mie de kilometri de Rusia. Dacă această extindere ar merge mai departe, s-ar apropia de „periferia Moscovei”, unde o rachetă ar putea lovi Kremlinul în șapte sau opt minute. Criza rachetelor din Cuba a oferit o lecție. O astfel de căutare a securității absolute duce de fapt la o nesiguranță absolută. Împingerea la limită a unei țări majore, în special a unei puteri nucleare, ar avea repercusiuni prea înspăimântătoare pentru a fi avute în vedere.
2. În al doilea rând, politica de bloc și confruntarea de grup ar trebui respinse. Blocul militar este un vestigiu al Războiului Rece. NATO și Pactul de la Varșovia au fost în conflict timp de aproape jumătate de secol. Odată cu dezintegrarea Uniunii Sovietice, NATO ar fi trebuit să fie trecută în istorie alături de Pactul de la Varșovia. Cu toate acestea, în loc să se desființeze, NATO a continuat să se consolideze și să se extindă, intervenind militar în țări precum Iugoslavia, Irak, Siria și Afganistan. În ultimii ani, a mers chiar atât de departe încât și-a arătat „mușchii” în Asia-Pacific. Astfel de mișcări au consecințe. Iar criza din Ucraina este un avertisment dur.
3. În al treilea rând, globalizarea nu ar trebui să fie făcută cu „armele”. China s-a opus tot timpul sancțiunilor unilaterale care nu au nicio bază în dreptul internațional și nici mandatul Consiliului de Securitate. Istoria a arătat în repetate rânduri că, în loc să rezolve probleme, impunerea de sancțiuni este ca „a pune gaz pe foc” pentru a stinge incendiul și nu va face decât să înrăutățească lucrurile. Sancțiunile împotriva Rusiei au atins un nivel în care globalizarea este folosită ca armă, afectând chiar și oamenii din comunitățile sportive, culturale, artistice și de divertisment. Pisicile și copacii sunt sancționați, iar bunurile de peste mări ale cetățenilor ruși sunt confiscate fără temei. Occidentul a susținut mereu termene precum „știință fără frontiere”, „nepolitizarea sportului”, „respectarea și inviolabilitatea proprietății private”, „libertatea de exprimare” și „onorarea contractelor semnate” etc. Mă tem că nimeni nu mai crede în ei. Vor, cu aceste sancțiuni, să readucă societatea umană la un stadiu primitiv în care comunitățile sunt izolate și nu au nimic de-a face una cu cealaltă? Sancțiunile fac doar rău oamenilor, perturbă sistemele economice și financiare postbelice și afectează economia mondială, care oricum e în dificultate. Cel puțin din ceea ce vedem în ultima vreme, riscurile unei crize alimentare, ale unei crizei energetice și ale unei crizei financiare sunt în creștere. Prețul petrolului a crescut la peste $130 pe baril, iar prețul gazelor naturale în Europa a înregistrat o creștere de zece ori față de aceeași perioadă a anului trecut. Abuzul de sancțiuni va aduce consecințe catastrofale pentru întreaga lume.
4. În al patrulea rând, țările mici nu ar trebui folosite ca pion. După cum vedem în lumea de astăzi, anumite puteri mari nu vor să se lase târâte în conflicte în mod direct, așa că fac promisiuni fără temei țărilor mici, transformă aceste țări și chiar le folosesc pentru a lupta războaie proxy. Un angajament al NATO de a nu se extinde spre est ar fi putut pune capăt crizei cu ușurință și ar fi oprit suferințele. În schimb, cineva a ales să aprindă focul la o distanță sigură, urmărindu-și comercianții de arme, bancherii și magnații petrolului cum fac avere din război, lăsând oamenii dintr-o țară mică să sufere din cauza războiului ale cărui urmări vor dura ani ca să se vindece. Acest lucru este extrem de imoral și iresponsabil.